În vremurile când Irod cel Mare ridica orașe pentru a-și arăta puterea înaintea Roma,pe țărmul răsăritean al Marea Mediterană se înălța un port cum puține mai existau în lumea cunoscută.Era Cezareea Maritima,orașul dintre piatră și apă,dintre imperiu și negoț,dintre putere și speranță.Acolo,zidurile albe străluceau sub soarele amiezii,iar cheiurile fremătau necontenit.Corăbii veneau din Alexandria,din Tyr,din Cipru și din porturile îndepărtate ale Asiei.Marinari cu pielea arsă de vânt coborau pe chei,hamalii purtau poveri grele pe umeri,iar negustorii vorbeau în limbi diferite,dar înțelegeau aceeași lege,legea mării și a schimbului.În acest oraș,marea nu era doar hotar.Era drum.Era promisiune.Era chemare.Printre oameni simpli,printre muncitori și scribi,printre femei care spălau hainele familiilor bogate și bărbați care ridicau poveri de pe corăbii,au crescut doi frați gemeni veniți din ținutul aspru al Idumeei.Nataniel și Azarel aveau același chip,aceeași privire și același sânge,dar sufletele lor ascultau chemări diferite.Nataniel asculta marea.Încă din copilărie,îi plăcea să stea în port și să privească pânzele albe care apăreau la orizont.Pentru el,fiecare corabie era o poveste și fiecare marinar,un om care purta în glasul lui depărtări necunoscute.Azarel asculta cuvintele.El iubea manuscrisele,limbile și tăcerea încăperilor unde pergamentele păstrau memoria lumii.Ceea ce fratele său căuta în larg,el căuta în semnele scrise de mâna oamenilor.Și totuși,deși drumurile lor păreau diferite, inimile lor mergeau împreună.Niciunul nu știa atunci că într-o zi viața lor avea să fie legată de o corabie.O corabie care avea să poarte nu doar mărfuri,ci destine.O corabie care avea să lege oameni din ținuturi diferite,din Idumeea,din Roma,din Cipru,din Alexandria și din porturile îndepărtate ale lumii.Aceasta este povestea unei corăbii născute în Cezareea.Dar mai ales este povestea unor oameni care au înțeles că marea nu îi cheamă pe toți pentru a-i duce departe.Uneori,îi cheamă pentru a-i învăța cine sunt.